OS/2 un sistem de operare de succes – destinat esecului

OS/2 un sistem de operare de succes – destinat esecului
Distribuie daca iti place articolul

Nimeni nu se mai gândește în prezent la sistemul de operare al calculatorului pe care îl are pe birou. Cu siguranța este o varaianta de Windows, fie ea 10 sau 7, poate chiar 8.1. Ultima data când oamenii și-au arătat consternarea fata de modul în care funcționează un sistem de operare a fost, într-o mica măsura, după lansarea lui Windows 8 în 2012. Windows Vista, pe de alta parte, a fost poate cel mai criticat sistem de operare al ultimilor 12 ani. Asta se întâmpla în 2007, odată cu lansarea sa. A fost un eșec imens pentru Microsoft, compania dominanta în domeniul sistemelor de operare pe PC, insă nu a afectat-o foarte mult. IBM a pățit-o mult mai rău la începutul anilor ‘90.
Dacă acum este ceva firesc ca sistemul de operare sa funcționeze fără mari probleme, nu la fel era cazul pe la mijlocul anilor ‘80. Pana la lansarea lui Windows 95, care a trasat linia de urmat a viitoarelor sisteme de operare, se bazata pe interfata grafica, și a dus astfel la limitarea drastica din punct de vedere a alegerii unui sistem de operare cu ajutorul caruia sa funcționeze un PC. În acele vremuri, fiecare companie care producea calculatoare venea, de asemenea, cu un sistem de operare propriu, care cel mai adesea era plin de bug-uri și limitari, frustrand utilizatorii.
IBM a fost unul dintre gigantii din industria calculatoarelor în deceniul noua al secolului trecut. În 1981 a lansat IBM PC, un calculator revoluționar, care este precursorul tuturor platformelor compatible PC de astăzi. După introducerea computerului personal IBM, multe alte arhitecturi de calculatoare personale au dispărut în doar câțiva ani. IBM a ales ca sistem de operare al calculatorului versiunea celor de la Microsoft de DOS, denumita MS-DOS. Dacă MS-DOS era aproape acceptabil în 1981, odată cu avantul tehnologic din domeniul computerelor, sistemul de operare și-a arătat limitarile. De aceea, IBM a dorit implementarea unui sistem de operare nou, mult mai capabil, pentru noua sa linie de calculatoare PS/2, lansate în aprilie 1987.

Noul sistem de operare s-a intitulat OS/2 și a fost creat de către Microsoft și IBM, sub îndrumarea designerului software Ed. Iacobucci. Dezvoltarea OS/2 a început atunci când IBM și Microsoft au semnat „Acordul de dezvoltare comună” în august 1985, iar produsul a fost lansat în decembrie 1987.
Ca urmare a neintelegerilor dintre companii cu privire la poziția sistemului de operare OS/2 în raport cu noul sistem de operare dezvoltat de Microsoft, Windows 3.1, acestea au încetat colaborarea în 1992, OS/2 fiind dezvoltat exclusiv de IBM. Sistemul de operare se dorea a fi un succesor al PC DOS și era modelat după MS-DOS. Astfel, OS/2 este, în parte, similar cu Windows NT. OS/2 a combinat ideea noua de interfață grafică de utilizator (GUI) cu caracteristici disponibile anterior doar pe computerele mainframe.
Prima versiune nu avea interfata grafica și se baza doar pe text, GUI-ul fiind introdus în 1988 odată cu versiunea 1.1. Când OS/2 a fost lansat, era foarte modern și învechit în același timp, deoarece era o continuare a MS-DOS și era adaptat procesoarelor 286 pe 16 biti. Funcții precum conectarea multi-threading și conectarea dinamică nu erau tehnologii obișnuite în 1987. Multi-tasking-ul preventiv, de exemplu, a fost implementat de Windows în 1995, iar memoria complet protejată a fost implementată doar în versiunile enterprise de Windows NT.
OS / 2 1.0 nu a oferit niciun suport pentru aplicațiile pe 32 de biți și nu a putut profita de sistemele compatibile PS/2 și AT 386 deja existente pe piață. Decizia de a aștepta pîna in 1992 pentru a lansa o versiune de OS/2 pe 32 de biți a contribuit la adoptarea scazuta a sistemului de operare pe PC.

Versiunea 1.1 includea Managerul de Prezentari, un sistem grafic cu ferestre. Cea mai apropiată rudă a Managerului de prezentare a fost Microsoft Windows 2.0. Aceasta versiune a Microsoft OS/2 este mult superioara Windows-ului, având API-uri rescrise și imbunatatite, iar Windows se folosea de un motor grafic simplist, în timp ce OS/2 folosește o interfata grafica de programare mult mai avansat și mai complexa, dezvoltata de IBM.
OS/2 versiunea 1.2 a fost lansata la sfârșitul anului 1989 si a implementat toate caracteristicile majore pe care IBM și Microsoft le promiteau de la mijlocul anului 1987. GUI-ul a fost mult îmbunătățită și avea un aspect mult mai curat și mai modern (folosit ulterior de Windows 3.0). Multe dintre fonturile, pictogramele și widget-urile celor doua sisteme de operare erau identice, iar schema de culori era foarte asemănătoare. Diferența majora intre cele doua a fost că Windows a venit cu o selecție mare de drivere pentru hardware precum și o gama extinsa de programele. OS/2 nu avea integrate atâtea drivere, fiind orientat spre clientii de business. Spre comparație, era mai ‘usor’. Acesta poate fi unul dintre motivele pentru care Windows a obținut o acceptare mult mai largă în rândul utilizatorilor finali.
OS/2 2.0 a fost lansat în 1992 și marea schimbare era interfata grafica (Workplace Shell) care se diferentia radical de versiunea anterioara a sistemului de operare și chiar a Windows 3.0. Noua interfață a fost orientată către obiect și acum totul era un obiect: un obiect de unitate, un obiect de imprimantă, un obiect de program etc. Obiectele puteau fi manipulate prin drag and drop – mutate, copiate, tipărite, sterse etc. Butonul secundar al mouseului activa meniuri pop-up.
În octombrie 1994, IBM a lansat OS/2 Warp, cea mai populară versiune a sistemului de operare. OS/2 Warp a fost, de asemenea, cea mai serioasă și cea mai bună încercare a IBM de a câștiga dominația pe desktopul PC-ului sau cel puțin câștigarea unei cote de piață semnificative. Marele avantaj a noului sistem de operare de la IBM era ca punea accentul pe noa invenție a momentului, internetul, chiar înainte ca Microsoft sa ii înțeleagă importanța pentru clienti.


Deci, de ce nu a avut succes acest sistem de operare conceput de doi dintre cei mai de succes jucători din industria calculatoarelor? Trebuia să fie sistemul de operare standard pentru PC si sa revolutioneze lumea computerelor, dar totuși acest lucru nu s-a întâmplat.
IBM și-a dorit un sistem de operare propriu, care sa ruleze pe procesorul 286, astfel încât proprietarii IBM existenți să poată profita la maxim de calculatoare și să rămână în ecosistemul IBM. Microsoft a dorit sa vanda produsul și celorlalte companii. De asemenea, Microsoft a dorit ca OS/2 să fie doar un produs marginal care să fie punctul de pornire pentru noul lor produs, Windows. Microsoft a acceptat sa creeze un sistem de operare pentru IBM doar pentru ca aceștia erau jucătorul dominant din industria calculatoarelor la momentul respectiv. După succesul versiunii 3.0 a Windows, compania din Washington și-a axat toate forțele pe dezvoltarea sistemului propriu de operare.
Un alt motiv pentru care OS/2 nu a avut succesul scontat, a fost integrarea prea buna cu DOS și Windows. Compatibilitatea excelentă cu programele DOS și Windows a crescut numărul de utilizatori ai OS/2, în schimb a făcut ca dezvoltatorii de software sa nu scrie programe native pentru platforma. Așadar, nu a existat niciodată o mulțime de software nativ pentru platformă pentru a putea fi relevanta și adoptata de un numar crescut de utlizatori.
IBM a crezut întotdeauna că PC-urile vor fi utilizate cel mai bine ca terminale pentru mainframeuri. Aceasta a fost o abordare „de sus în jos” pentru conectarea calculatoarelor împreună. În schimb, Microsoft a abordat rețelele dintr-o abordare „de jos în sus” în care serverul era doar un alt PC care rulează Windows. Pe măsură ce puterea de calcul personal a crescut și versiunile mai solide de Windows precum NT au devenit disponibile, această abordare de jos a devenit standardul.

Lansarea lui Windows 95 a fost picatura care a ‘inecat’ sistemul de operare lansat de IBM. În timp ce OS/2 era, probabil, superior tehnic față de Microsoft Windows 95, nu a reușit să acceada in segmentul PC-urilor. Deși era încă bazat pe MS-DOS, Windows 95 arăta și funcționa ca OS/2 pentru majoritatea utilizatorilor finali. Și era inclus cu orice computer. Pentru profesionistii care aveau nevoie de ceva mai avansat decât DOS, Microsoft avea Windows NT, care a fost, pur și simplu, un OS/2 mai bun decât OS/2.
Strategia Microsoft a făcut ca IBM să piardă războiul sistemelor de operare. Microsoft a făcut o ofertă către IBM în 1994, în care ar fi putut primi aceiași termeni ca și Compaq (cel mai mare producător de PC-uri la acea vreme), pentru o licență de Windows 95, doar dacă IBM ar fi pus capăt complet dezvoltării sistemului de operare propriu.
IBM a refuzat și, în schimb, a mers cu o strategie „IBM First” de promovare a sistemului de operare OS/2, singurul concurent serios pentru Windows, deoarece IBM și-a propus să vânda atat software, precum și hardware propriu. În 1995 negocierile între IBM și Microsoft, care erau deja în impas, si s-au oprit atunci când IBM a achiziționat Lotus SmartSuite, produs care ar fi concurat direct cu Microsoft Office.
Ca urmare a litigiului, IBM a semnat acordul de licență cu 15 minute înainte de evenimentul de lansare al Windows 95 al, care a fost mai târziu decât concurenții lor și acest lucru a afectat grav vânzările de PC-uri ale IBM.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *