Velomobilul – Viitorul transportului accesibil sau un moft inutil

Velomobilul – Viitorul transportului accesibil sau un moft inutil
Distribuie daca iti place articolul

Inca de la aparitia bicicletei ca mijloc de transport, oamenii au incercat sa gaseasca diverse intrebuintari ale principiului care statea in spatele actionarii uneia sau mai multor roti prin miscarea mainilor sau a picioarelor.

In decursul timpului au aparut diverse tipuri de biciclete, precum si masini cu pedale, toate avand scopul de a oferi metode de transport alternative la preturi mici.
In tarile mai putin dezvoltate, cum ar fi India, aceste idei au fost rapid adoptate si s-au materializat prin adoptia Ricsei cu pedale, care este un tip de tricicleta cu cel putin doua locuri.

Inca inainte de primul razboi mondial, s-a pus problema fabricarii unui velomobil, care putea fi un mijloc de transport accesibil ce imbina functionalitatea bicicletei cu confortul automobilului.
Astfel, in anul 1940, a aparut primul velomobil perfect functional care putea atinge viteza de aproximativ 30 km la ora. Nebeneficiind insa de suspensii, era destul de rigid si incomod pe drumurile accidentate, dar chiar si in acest mod au fost vandute aproximativ 100.000 de vatiante ale acestui produs.

Avantajul acestui mijloc de transport il constituia faptul ca beneficia de stabilitate, avand 4 roti, precum si de un acoperis retractabil care avea rolul de a proteja ocupantii de vremea nefasta din exterior.
Avand panouri din tabla, velomobile timpurii ajungeau sa cantareasca in jur de 50 Kg, ceea facea ca aceste velomobile primitive sa fie mai greu de manevrat la urcarile ceva mai abrupte.

Velomobilele moderne sunt dotate cu 3 roti, precum si cu suspensii performante, ceea ce le face deosebit de stabile in viraje.
Acestea au caroseria din fibra de sticla, material usor, iar cu ajutorul rapoartelor de transmisie, pot atinge viteze de peste 100 km la ora in anumite conditii, sau chiar sa
urce rampe ceva mai abrupte.

Cei care au incercat utilizarea velomobilelor in viata de zi cu zi, s-au lovit de probleme legate de siguranta si stabilitatea acestora in orasele aglomerate.
Intrucat structura exterioara a acestora este deosebit de fragila, in cazul unui accident de circulatie, ocupantii devin foarte expusi la leziuni grave.
Stabilitatea in curbele stranse din orase reprezinta un alt punct sensibil, ceea ce poate duce in anumite cazuri la rasturnari periculoase.

Posesorii acestor mijloace de transport prefera totusi variantele cu trei roti, care pot fi instabile, dar mult mai rapide decat cele dotate cu 4 roti.
Totusi utilitatea velomobilelor este limitata atat in orase cat si in afara acestora, nefiind atat de flexibile precum biciletele clasice, iar numarul redus de unitati vandute ne duce la concluzia ca acestea sunt destinate mai degraba pasionatilor.

Un alt aspect care poate tine curiosii la distanta este reprezentat de pretul foarte piperat al acestor mijloace de transport, care poate fi cuprins intre 10.000 dolari pentru versiuni 100% mecanice, pana la 20.000 de dolari pentru versiunile asistate de motoare electrice, rivalizand chiar cu unele masini destul de performante.
In concluzie, achizitia unui velomobil poate fi totusi un moft scump si inoportun din perspectiva utilitatii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *