Sentimentele de resentiment au câștigat teren în estul Germaniei, dar și în vest există întrebări dificile de adresat.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a acordat un interviu care a devenit rapid popular. Interviul a fost realizat cu scopul de a reaminti est-germanilor care sunt furioși, în special celor care ar putea vota pentru AfD din resentimente față de vest, despre faptele istorice relevante.
Brechtken a afirmat că divergențele dintre est și vest, pe care est-germanii le subliniază de 36 de ani, sunt acum mai mult emoționale decât raționale, rezultând dintr-o lipsă de onestitate în analiza proprie. El a adăugat că vestul Germaniei a demonstrat timp de 75 de ani că înțelege democrația și știe să gestioneze extremismul, fiind mai bine echipat pentru a contracara mișcările radicale și a preveni ascensiunea unor partide precum AfD. În contrast, est-germanii au avut întotdeauna o tendință moștenită către soluții autoritare.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, se întreabă cât din opinia lui Brechtken este bazată pe fapte istorice și cât este o viziune personală. Totuși, ea susține că a identificat un adevăr în afirmațiile sale.
AfD s-a născut în Vest și „mușcă” din Est
Furia est-germanilor și popularitatea AfD, împreună cu recentul succes electoral în Saxonia-Anhalt, oferă un moment oportun pentru a reaminti faptele istorice și a explora întrebările pe care Brechtken a evitat să le pună, subliniază Würfel. AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți dintre liderii săi provin din landuri vestice. Este esențial să ne întrebăm nu doar ce atrage estul la AfD, ci și ce îi determină pe vest-germani să sprijine un astfel de partid și să aleagă estul ca teren fertil pentru dezvoltarea sa.
Landurile vest-germane, care au declarat că au realizat denazificarea după 1945 și s-au mândrit cu procesul de asumare a trecutului nazist, trebuie să analizeze și ele motivele pentru care fascinația față de fascism persistă. De asemenea, trebuie să se întrebe de ce nu există structuri eficiente pentru a preveni ascensiunea mișcărilor extremiste, ci mai degrabă un sistem care le permite să prospere.
„Copilul” din ’89 a crescut și e furios
În 1989, mulți est-germani își doreau o tranziție între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat preferată. Mulți au perceput desfășurarea evenimentelor ca pe o gestionare deficitară, cu o rapiditate excesivă și decizii impuse fără negocieri.
Treuhand, agenția care a gestionat privatizarea economiei fostei RDG, a dus la dispariția a 94% dintre companiile est-germane, iar aproximativ două milioane de locuri de muncă au fost pierdute. În perioada 1990-1991, est-germanii au ieșit din nou în stradă, nu împotriva guvernului lor, ci împotriva perceputului ocupant din vest.
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat la acel moment dacă se teme de o nouă revoluție în est, în cazul în care situația nu se îmbunătățește. Atunci, fosta Germanie de Est era văzută ca un copil care trebuia să se supună autorităților vestice, dar acest copil a crescut și își amintește de experiențele sale. Ulrich Siegmund, un reprezentant al AfD din Saxonia-Anhalt, s-a născut chiar în anul reunificării.
Mesajul percutant cu care AfD a cucerit Estul
AfD promite recucerirea controlului, iar evenimentele din Saxonia-Anhalt reflectă o dorință de revanșă. Estul a început să spună „ajunge” unui vest copleșitor, iar Siegmund a afirmat că rezultatul a arătat că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
Cuvintele sale au rezonat profund cu mulți alegători care nu cunosc programul AfD, dar se simt auziți și văzuți. Campania sa a inclus evenimente festive, unde oamenii au fost invitați să se simtă parte dintr-o comunitate, oferindu-le un sentiment de apartenență. Mulți nu realizează că AfD nu va îmbunătăți viața în est, dar partidul le-a oferit oamenilor atenție în schimbul votului.
Orice va urma, toată lumea a știut
AfD, creat de vest-germani și sprijinit de est-germani, aspiră acum la putere națională. Programul său reînvie idei care, în trecut, au dus la război și la o înfrângere totală: rasismul și credința în superioritate. Aceasta nu este doar o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german.
Un vot pentru AfD reprezintă un vot pentru aceste convingeri, indiferent de frustrările și dorințele legitime ale alegătorilor. Orice s-ar întâmpla în continuare, este greu de contestat că toți am fost conștienți de pericolele implicate.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
