Poate „Drumul spre o altă dimensiune” să reducă conflictul generațiilor?

Ruptura dintre adolescenți și adulți nu e o noutate, dar felul în care se simte azi apasă altfel. Părinții urmăresc siguranța, copiii vor libertate. Unii văd ecrane, ceilalți văd ocazii de explorat.

Între cele două capete rămâne puțin timp pentru o conversație răbdătoare, fără reproșuri.

Iar literatura, când vine cu ritmul potrivit, reușește să facă loc acelui spațiu în care fiecare își aude vocea și are curaj să o pună lângă a celuilalt.

Romanul semnat de Bradu Mihai Dan oferă un pretext curat pentru o discuție serioasă și caldă în familie. E scris cu energie sprintenă, cu umor bine dozat și cu acel curaj tineresc care nu predică de la catedră. Nu explică pe ton solemn, ci te invită la drum, ca și cum ai ieși din casă fără plan, dar cu prietenii aproape.

O privire în miezul poveștii

În centru este Mihai, un adolescent de 13 ani din apropiere de Cluj, care își petrece weekendurile într-o fabrică abandonată. Acolo se vorbește despre o groapă fără fund. De aici pornește o cădere care nu e doar fizică, ci și întâlnirea cu un destin pe care nu l-a cerut, dar pe care începe să îl asume.

Un polițist, Petre, un bătrân misterios, Marcus, și niște creaturi feline cu ochi negri complică decorul. Sabia devine creion, coiful se schimbă într-o șapcă, iar realul se amestecă firesc cu fantasticul.

Nu intru în detalii care ar strica bucuria, însă miza trece dincolo de jocul de-a puterile. Lumea ascunsă comunică permanent cu a noastră, iar trecutul ei e țesut din sate mitice, o cheie sfâșiată în arme legendare și reîncarnări ale unor conducători și paznici care au de păzit echilibrul.

E suficient ca să ridice sprânceana unui adult sceptic și să prindă atenția unui copil care iubește poveștile cu ritm.

Cum pot aceste pagini să îmblânzească diferențele dintre generații

Aventurile lui Mihai au tonul unei confesiuni relaxate. Nu pozează în erou serios. Glumește, își recunoaște fricile, se miră când prinde un cuțit în aer și apoi se uită la palmele care lucesc albastru.

Stilul ăsta prinde la cititorii tineri. Acolo unde un discurs moralizator ar ridica ziduri, vocea protagonistului deschide uși. Adolescenții se văd, se aud, se simt primiți.

În același timp, adulții nu sunt caricaturi. Petre nu rămâne doar omul legii cu replici scurte, iar Marcus nu e „bătrânul din peșteră” care ține loc de înțelept. Sunt supuși greșelilor, se contrazic, fac pace, improvizează.

Îi vezi obosiți, ironici, protectori, uneori speriați. Adică umani. Pentru un părinte, lectura amintește că autoritatea fără dialog e anemică. Pentru un copil, faptul că adulții se complică îi dă curaj să pună întrebări, nu să se ascundă.

Mai e ceva care lucrează în favoarea punților dintre vârste. Romanul deschide teren pentru conversații serioase, dar plăcute, despre responsabilitate, loialitate, prietenie și puterea de a-ți recunoaște limitele.

Când Mihai își pierde controlul asupra corpului, când trebuie să aibă încredere în ceilalți sau când descoperă că obiectele banale ascund puteri, nu urmărești doar spectacolul. Se face loc pentru întrebări simple, dar grele: cât te bazezi pe tine, cât pe prieteni, când spui adevărul și cum îți alegi bătăliile.

O scenă care cere discuție la masa din bucătărie

Există un moment savuros și util pentru dialog: întâlnirea „la un cocktail”, într-un restaurant pretențios, unde protagoniștii fac o pauză ca să se lămurească între ei și să-l lămurească pe Mihai. Adolescenții râd, adulții negociază, cineva glumește pe seama sucului de broccoli, iar printre replici se strecoară istoria lumii paralele, cu satele ei și cu dușmanul vechi.

Niciun discurs doct, nicio lecție. Doar o conversație curgătoare în care fiecare spune ce știe, cum știe. Fix genul de moment pe care îl poți transforma acasă într-o discuție calmă despre cum se împarte informația și responsabilitatea între generații.

Ce poate face un părinte cu această carte

Cel mai simplu e să o citești alături de copil, pe capitole, cu mici pauze pentru întrebări. Să lași umorul naratorului să-și facă treaba, fără să te grăbești să „corectezi”. Poate să povestești, la rândul tău, o frică din adolescență. Sau să compari felul în care se iau deciziile în echipa lui Mihai cu felul în care se iau deciziile în familie.

Cartea oferă material pentru asemenea exerciții. Nu propune rețete, ci situații. Iar din situații ies discuții din care nu se iese încrâncenat.

De ce funcționează pentru tineri

Pentru că nu le vorbește de sus. Energia dialogurilor, micile răsturnări, glumele cu jocuri video, toate țin de o sensibilitate actuală. Lumea rămâne recognoscibilă, chiar dacă are dublu registru, real și fantastic. Spațiile sunt familiare, de la fabrica abandonată la parcarea în care mașinile se înfig în copaci. Un adolescent simte că e invitat, nu „ținut în bancă”.

De ce funcționează pentru adulți

Fiindcă aduce teme vechi într-o formă proaspătă. Conflictul dintre control și încredere capătă chip și replici, nu rămâne teorie. Amestecul de acțiune și introspecție te ține în poveste și te provoacă, discret, să te uiți în oglindă.

Dacă citești cu copilul lângă tine, s-ar putea să-l auzi cum râde sau oftează la aceleași pasaje la care și tu ți-ai ridicat ochii din carte. Acolo apare, de fapt, puntea.

Poate romanul să reducă conflictul generațiilor?

Nu îl va șterge, însă îl poate îmblânzi. Înainte de soluții pompoase, avem nevoie de limbaj comun. Aventura lui Mihai are ingredientele pentru un asemenea limbaj: un personaj tânăr care greșește și se ridică, adulți care învață din mers, o lume secundară cu reguli clare și cu o memorie puternică, destul cât să nască întrebări despre trecut și viitor.

Dacă o mamă citește despre o șapcă născută dintr-un coif, iar un copil despre un polițist atent la fiecare glonț, e foarte posibil să ajungă la aceeași replică: hai să vorbim. Din vorbitul ăsta apare încrederea care scade tensiunea.

Unde găsești cartea și cum o folosești într-un mic club de lectură, acasă

Dacă pornești un club de lectură în familie, e suficient un ritm lejer, două sau trei capitole pe seară, cu scurte opriri pentru a nota întrebări sau replici preferate. Nu vâna „mesajul”, urmărește relațiile.

Dacă nu ai cartea, o poți comanda ușor. „Drumul spre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan este disponibilă online și poate fi achiziționată de pe Carturesti.ro și Libris.ro.

De ce merită să circule din mână în mână

Nu doar pentru ritmul alert, ci pentru felul în care te lasă să aduci propria poveste la masă.

Un părinte își amintește de o groapă din curtea școlii. Un copil își amintește de un joc în care a stat cu respirația tăiată în fața unui „boss”.

Din punți de genul ăsta pornește dialogul adevărat. Romanul nu judecă, ci invită. Iar conflictul generațiilor se hrănește din etichete aruncate în grabă. Când le scoți din ecuație, rămâne curiozitatea. Curiozitatea e, de cele mai multe ori, cel mai bun start pentru a ne înțelege.

Titlu: Drumul către o altă dimensiune. Autor: Bradu Mihai Dan. Editura: Ecou Transilvan, 2024. ISBN: 978-630-311-221-3. Disponibilă online pe Carturesti.ro și Libris.ro.