Ai auzit de prețuri de transfer? Sună a ceva ce ține strict de multinaționale și de complicatele lor structuri fiscale, nu? Doar că realitatea e puțin mai amplă decât pare. Dacă ai o companie care face parte dintr-un grup – fie el național sau internațional – e imposibil să ignori subiectul. Iar dacă te gândești că nu te afectează direct, e indicat să te uiți mai atent la ce înseamnă, de fapt, aceste prețuri de transfer și cum îți pot influența businessul.
Ce înseamnă prețuri de transfer, pe scurt
Prețurile de transfer sunt sumele la care două entități afiliate – adică firme din același grup – își vând una alteia bunuri, servicii sau chiar drepturi de proprietate intelectuală. Nu vorbim despre prețuri de pe piața liberă, ci despre tranzacții interne.
Spre exemplu, o companie mamă din Franța vinde know-how tehnologic unei filiale din România. Prețul la care se face acest transfer de cunoștințe devine un „preț de transfer”. Și aici apare întrebarea-cheie: acel preț e unul corect, de piață, sau e „ajustat” astfel încât să minimizeze impozitul total plătit de grup?
Aici intră în scenă autoritățile fiscale. Ele vor să se asigure că respectivele tranzacții n-au fost manipulate în favoarea vreunei entități din grup – și că impozitele sunt plătite acolo unde e generat profitul real.
De ce este un subiect sensibil și de ce nu-l poți ignora
Sunt companii care n-au avut niciodată vreun control ANAF pe tema asta. Și apoi, într-o zi, primesc notificarea: „Vrem să vedem dosarul prețurilor de transfer pentru ultimii 3 ani”. Dacă n-ai unul pregătit, e ca și cum ai merge la un control fiscal fără contabilitate.
Prețurile de transfer sunt, de fapt, un teren minat pentru firmele din grupuri. De ce?
-
Pentru că ANAF se uită tot mai atent la aceste tranzacții.
-
Pentru că penalitățile pot fi usturătoare.
-
Pentru că lipsa unui dosar prețuri de transfer echivalează cu lipsa unei dovezi clare că tranzacțiile tale sunt „la valoare de piață”.
Nu e vorba doar de sancțiuni. E și despre imaginea ta în fața autorităților fiscale. Dacă ai o abordare documentată și transparentă, eviți suspiciunile și blochezi posibilele estimări de venituri fictive.
Când ești obligat să ai un dosar al prețurilor de transfer
Există niște praguri clare. Nu trebuie să le încalci pentru a atrage un control – uneori ajunge să te apropii de ele.
În România, ești obligat să întocmești un dosar prețuri de transfer dacă ai tranzacții intra-grup care depășesc anumite sume stabilite prin ordin al ANAF. Aceste sume diferă în funcție de tipul de contribuabil (mare, mijlociu, mic)
Dar iată ce trebuie să reții: și dacă nu ești obligat prin lege, e recomandat să ai un dosar pregătit. Pentru că în momentul în care începe un control, termenul de predare este scurt – uneori doar 10 zile lucrătoare. Și nu-l poți face „din mers”.
Ce conține, de fapt, acest dosar
Nu e doar o colecție de facturi și rapoarte contabile. Un dosar prețuri de transfer complet are o structură clară și destul de complexă:
-
Informații generale despre grupul de companii;
-
Descrierea structurii organizaționale și a tranzacțiilor relevante;
-
Analize funcționale și de risc (cine face ce și cine își asumă riscurile);
-
Alegerea metodei de determinare a prețurilor de transfer;
-
Analiza comparabilității cu tranzacții independente;
-
Documente justificate.
E ca un „dosar de identitate fiscală” pentru tranzacțiile dintre părțile afiliate. Nu e ceva ce completezi într-un Excel seara, după birou. E o documentație care implică analize economice, metodologii clare și o argumentare solidă.
Când să începi pregătirea și cui să te adresezi
Ideal e să te ocupi de dosar înainte de a apărea vreun control. Reactivitatea în fața ANAF nu dă bine. Proactivitatea, da.
Dacă ai tranzacții semnificative între entități afiliate, nu aștepta să devină o urgență. Poți apela la specialiști care se ocupă exclusiv de acest tip de documentație. Ei au experiență practică și pot personaliza abordarea pentru modelul tău de business.
Pe lângă întocmirea dosarului, te pot ajuta și cu:
-
identificarea tranzacțiilor relevante care trebuie incluse;
-
alegerea celei mai potrivite metode de stabilire a prețurilor;
-
susținerea poziției tale în fața autorităților fiscale.
Riscuri dacă eviți documentarea
Chiar dacă totul pare în regulă în contabilitate, lipsa unui dosar de prețuri de transfer înseamnă vulnerabilitate. Fiscul poate ajusta veniturile sau cheltuielile după bunul plac, iar tu ai puține argumente de apărare fără un material solid.
Ce riști concret?
-
Estimări de venit suplimentar;
-
Impozit pe profit recalculat retroactiv;
-
Dobânzi și penalități;
-
Litigii care pot dura ani.
În unele cazuri, doar costul disputei fiscale poate depăși economia făcută prin amânarea sau evitarea întocmirii unui dosar prețuri de transfer.
